Nanotuburile de carbon au aproximativ mărimea unui atom, însă materialul este mult mai rezistent decât Kevlarul. Conform Tech Times, problema este reprezentată de dificultatea de producere. Nonotuburile individuale sunt de obicei mai scurte, ceea ce înseamnă că erorile sunt mai rare, dar pentru crearea unor structuri mai lungi sunt întâmpinate o serie de obstacole.
Nanotuburile de carbon lungi se pot răsuci cu uşurinţă şi se pot transforma într- pastă vâscoasă. În prezent, cercetătorii din cadrul Universităţii Northwestern au descoperit o modalitate mai ciudată pentru rezolvarea acestei probleme. Echipa a aplicat o chimicală obişnuită denumită crezol, ce se regăsea în trecut în produsele de curăţat.
”Datorită proprietăţilor electrice, mecanice şi termice, nanotuburile de carbon au atras atenţia multor specialişti din diferite domenii,” a declarat profesorul Jiaxing Hurang, din cadrul Universităţii Northwestern. ”Dar după zeci de ani de cercetări, o parte din entuziasmul iniţial a pierit,” a adăugat el.
Crezolul conservă funcţionalitatea nanotuburilor în timp ce le separă. Astfel, materialul se comportă asemănător cu polimerii. De asemenea, compusul chimic poate fi îndepărtat prin simpla spălare. Totodată, un grup de specialişti din cadrul Universităţii Tsinghua din Beijing au publicat un studiu prin care este rezolvată aceeaşi problemă a nanotuburilor. Ei au creat tuburi sintetice prin intermediul depunerii vaporilor chimici.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: